Hainele nu mai sunt demult doar niște simple obiecte de îmbrăcăminte. Ele vin să confirme într-un fel sau altul cine suntem, cum vrem să fim percepuți și ce valori ne definesc.
Și, vorbind despre haine, nu avem cum să nu discutăm despre branduri.
Pornind de la eticheta de pe guler până la logo-ul brodat pe piept, brandul a devenit o parte integrantă din experiența de cumpărare, dar și din identitatea noastră stilistică.
Însă cât de mult contează, de fapt, brandul? Este el o garanție a calității, o validare socială, o expresie a statutului – sau doar o iluzie de marketing? Vom analiza în continuare această întrebare din mai multe puncte de vedere.
Brandul – cuvânt omniprezent în vocabularul modei contemporane – nu a existat dintotdeauna în forma pe care o cunoaștem azi. De fapt, ideea de „brand” s-a născut odată cu nevoia oamenilor de a recunoaște, diferenția și valoriza produse. Iar în cazul hainelor, povestea este una fascinantă, plină de transformări culturale, sociale și comerciale.
În trecut, la nivelul evului mediu, de exemplu, hainele erau produse manual, iar fiecare croitor sau artizan era cunoscut în comunitatea sa. Nu existau branduri în sens modern, dar reputația personală a meșteșugarului funcționa similar: oamenii căutau anumite ateliere pentru calitate, stil sau statut.
Primul pas spre conceptul de brand a venit odată cu semnătura creatorului. În Franța, în secolul XIX, Charles Frederick Worth (considerat părintele modei haute couture) a fost printre primii designeri care și-au semnat creațiile, transformând hainele din produse anonime în opere personale, recognoscibile. Practic, Worth a transformat hainele în simboluri ale rafinamentului – iar numele său a devenit un semn de prestigiu.
Ca în mai toate domeniile, iată că și în modă putem să o spunem, odată cu revoluția industrială și apariția producției în masă, moda s-a democratizat într-un fel. Brandurile au început să apară nu doar pentru a semna creații, ci pentru a diferenția produsele pe o piață din ce în ce mai competitivă.
În prima jumătate a secolului XX, casele de modă europene – Chanel, Dior, Balenciaga – s-au impus prin creații inovatoare și prin construirea unor narațiuni clare în jurul fondatorilor lor. Nu era vorba doar despre rochii frumoase, ci despre un stil de viață, o viziune, o filosofie.
După Al Doilea Război Mondial, în America, apar branduri precum Calvin Klein, Ralph Lauren, Levi's – care transformă moda într-un produs accesibil, dar cu identitate distinctă. Aici intră în scenă marketingul și publicitatea de masă: brandul devine nu doar o etichetă, ci o poveste coerentă, livrată prin afișe, reclame TV și mai târziu reviste glossy.
În anii '80–'90, odată cu globalizarea, logo-ul a devenit rege. Brandurile își afișau numele cu mândrie: de la tricourile cu „Nike” scris mare pe piept, la gențile Louis Vuitton pline de monogramă. A avea un logo vizibil însemna a fi la modă, a fi „cineva”.
Aceasta a fost și perioada în care moda a devenit industrie de masă. Apare fenomenul fast fashion, iar branduri precum Zara sau H&M democratizează trendurile – făcând moda mai rapidă, mai ieftină, dar și mai dependentă de branding și imagine.
În prezent, trăim un paradox interesant:
Pe de o parte, branduri globale precum Gucci, Balenciaga sau Off-White domină cultura pop și digitală, având o influență uriașă prin colaborări cu celebrități și prezență masivă online.
Pe de altă parte, tot mai mulți consumatori caută alternative locale, sustenabile sau independente, migrând spre micro-branduri, artizani locali sau creatori care promovează un alt tip de modă – mai lentă, mai etică, mai autentică.
Astăzi, un brand nu mai este definit doar de produs, ci de comunitatea pe care o creează, de valorile pe care le susține și de transparența cu care comunică.
Unul dintre cele mai evidente roluri ale brandului este acela de indicator al statutului social. Încă din copilărie învățăm, direct sau indirect, că anumite etichete „valorează” mai mult. În adolescență, hainele de brand pot deveni un simbol de apartenență la un anumit grup social, iar la maturitate – o formă de comunicare non-verbală despre succes, rafinament sau poziție profesională.
Psihologii vorbesc despre conceptul de consum conspicuus – acel tip de consum orientat mai puțin spre utilitate și mai mult spre semnalizarea succesului. Hainele de lux, colecțiile capsule, colaborările cu celebrități – toate acestea sunt dorite nu doar pentru estetică, ci și pentru vizibilitatea lor.
O întrebare legitimă, mai ales într-o lume în care prețul nu reflectă întotdeauna durabilitatea sau etica producției. În unele cazuri, brandul chiar este un garant al calității, al atenției la detalii, al materialelor premium sau al unei croieli impecabile. Însă acest lucru nu este valabil universal.
Multe branduri de lux sau high-end investesc în imagine, dar produc în aceleași fabrici ca și brandurile de fast fashion. În aceste situații, plătim în primul rând pentru percepție, nu pentru valoare intrinsecă.
Totodată, există branduri mici sau emergente care oferă calitate excelentă, dar nu beneficiază de notorietate. În acest caz, încrederea o construiești pe bază de experiență, nu de renume.
Să vă dau câteva exemple pentru că după cum știți putem să o facem în cunoștință de cauză. Spre exemplu dacă vei cumpăra de la Gildan tricouri cu siguranță ne vei da dreptate asupra a ceea ce am afirma anterior. Avem calitate bună, dar nu avem o notorietate ieșită din comun. În plus, putem să vorbim despre Sol`S, un alt brand despre care nu putem spune că are o vizibilitate atât de mare, dar care ne oferă totuși produse de bună calitate, apreciate de voi.
Cei de la Sol`S au niște tricouri polo de foarte bună calitate pe care nu ai cum să nu le apreciezi, având în vedere țesătura fină, rezistentă în timp.
În aceste timpuri de-a dreptul fulminante din perspectiva tehnologică, brandul a devenit un fenomen care depășește granițele fizice. Instagram, TikTok și YouTube au schimbat regulile jocului – un outfit nu mai trebuie să fie doar frumos sau comod, ci și „instagramabil”. Astfel, brandurile cu o prezență digitală activă ajung mai ușor în garderobele noastre, uneori chiar fără ca noi să ne dăm seama.
Colaborările dintre influențări și branduri creează o formă de validare socială rapidă, în care ceea ce „se poartă” este ceea ce vezi cel mai des în feed. În acest context, brandul devine o emoție asociată cu un stil de viață plină de aspirații, nu doar o etichetă.
Deși nu este un lucru tocmai îmbucurător, dar asta e, în ultimii ani consumatorii au devenit tot mai atenți la valorile din spatele brandurilor: sustenabilitate, diversitate, etică, transparență. Alegerea unui brand poate fi o declarație de sprijin pentru o cauză – de exemplu, branduri care folosesc materiale reciclate, susțin meșteșugurile locale sau promovează incluziunea.
Astfel, brandul devine o extensie a identității personale, iar cumpărarea devine un act conștient, cu încărcătură morală. Acest tip de loialitate nu se mai bazează doar pe modă sau exclusivitate, ci pe rezonanță ideologică.
Pe de altă parte, există și un aspect pur psihologic al alegerii brandurilor. Este vorba despre percepția de sine care crește în momentul în care purtăm haine în care avem încredere.
Dacă acea încredere vine din numele de pe etichetă, efectul placebo își face treaba – te simți mai atrăgător, mai sigur pe tine, mai în control.
Este un mecanism similar cu cel din industria cosmetică: nu întotdeauna produsul scump e mai eficient, dar credința că este mai bun poate influența rezultatul resimțit.
Cât de mult contează brandul?
Depinde de cine ești, ce cauți și cum privești hainele. Brandul poate însemna prestigiu, siguranță, calitate sau apartenență. Dar poate însemna și marketing, presiune socială, conformism sau supraevaluare. Într-o lume în care avem acces la o varietate uriașă de produse, puterea de a alege informat este mai importantă decât brandul însuși.
În final, hainele ar trebui să te reprezinte pe tine – nu doar pe designerul care le-a creat. Iar dacă un brand reușește să facă asta cu autenticitate, merită locul lui în garderoba ta.
